Adolescenta un cuvant prea greu pentru mine. Spun asta,pentru ca nu ma cred indeajuns de matura la cei 16 ani ai mei. Am crescut invatand ca din putinul pe care-l am pot avea multe. Nu am avut pretentii de la viata si nici nu am. Consider adolescenta ca fiind perioada dezvoltarii noastre pe toate planurile,dar si o perioada anosta. In cea mai mare parte a dezvoltarii mele, dar si a celor de varsta mea a inceput cam in clasa a VII-a si continua cu liceul. Rebelitatea de care dam dovada unii dintre noi devine mai calda pe masura ce ne maturizam. A fii rebel consta in ati incalca toate regulile pe care parintii ti le impun. Cu totii avem perioade de revolta impotriva parintilor si a celor care ne vor binele,dar intr-un sfarsit realizam ce-am facut si ne corectam.
Primele semne ale adolescentei
Scena: scoala generala(sala de la parter,ora de romana si colegii)
Incepe ora…ca de fiecare data cu verificarea temei.Tu fiind un copil silitor,raspunzi.Dupa profa incepe sa-ti predea. Te invadeaza sentimental acela de visare continua…nu prea esti atenta la ora,Dar iti arati interesul pentru colegul din penultima banca.Ai observat tu ca de cand plecati impreuna acasa iti tot zambeste. Acum revenind la “iubirile noaste” te cam tenteaza sa-i zambesti si pana la urma ii arunci o privire pe furis,printre ramele de la ochelari.
