Feeds:
Articole
Comentarii

Din nou

„Asta e trăiți degeaba vă treziți în fiecare dimineață doar pentru că sună ceasul, da’ de ce l-ați pus să sune habar n-aveți!”  
Am incercat sa schimb „lumea”. Te-am ajutat sa te ridici, ca apoi s…a cadem din noi. Te-am ridicat cand aveai nevoie. Si acum am ramas tot aici. Prinsi in trecut. Vreau sa-mi auda lumea intreaga dorinta de a te avea. Vreau sa fiu cine sunt astazi. Nu vreau sa se schimbe nimic intre noi.  
SI DACA LUMEA INTREAGA AR FI SUCUL MEU PREFERAT L-AS BEA PE NERASUFLATE!!

Search

Iti scriu si astazi, doar ca acum nu te-am mai asteptat am lasat tot ce ar fi trebuit sa avem in spate si am continuat la fel cum am inceput. Te asteptasem pe tine, dar vezi tu ”nu este pentru cine se nimereste, ci pentru cine se potriveste”. Asa ca am ales pe altcineva l-am ales doar pentru astazi, nu te speria nu va fi ceva permanent, doar ca nu-ti pot promite ca nu va fi nimic. Acum sunt aici, aproape de tine si te vad in continuare rece. Ce sa fac? Sa continui sa-ti vorbesc sau sa intorc spatele plecand, evident prividu-te pentru o ultima oara. Nu-ti pot promite ca te pot convinge ca va fi bine, tot ce pot oferi este iubire si sinceritate, dar cred ca am incetat de mult sa mai cred in astea. A trecut ceva timp de cand nu am mai simtit mana cuiva pe umarul meu, nu ca imi este dor, doar ca simt cum mi se scurge si ultima lacrima din mine de dorul unei atingeri. Sunt totusi putin ametita si vreau ceva nu am descoperit inca ce, dar cred in tine sau doar in dorinta in sine.

Simtim zi de zi, pareri, priviri, tot ceea ce se intampla in jurul nostru, sa spunem nimic altceva, dar as minti.

Stiu ca si tu vrei ceva, orice, dar de ce nu spui?! Chiar asa nu exista intre noi, nimic? Sa fim seriosi.. Si totusi se pune intrebarea cat de seriosi sa fim.. Pai sa vedem, destul de seriosi sa stim sa refuzam un accept, dar si un ”da”, tarziu in noapte.

Ma uit in ochii celor din jur si nu vad, decat nepasare, neatentie, dorinte spulberate si totusi nici macar un gram de sperante nu mai vad.

Cautam raspunsuri si normal ca nu le vom gasi daca stam cu mainele incrucisate, tu, orbule poti face ceva, acum cand inca mai poti, pentru ca, apoi se vor duce toate si usor, usor si fericirea ta..

Suntem noi doi departe de ploi, doar noi doi si suntem in toate doi. Dar cu toate astea sunt cum nu se poate mai bine. Iti spun motivul plecarii si imi spui confuz ca nu intelegi, apoi tot tu intrebi, serios, nu este nimic? Stai acum cu capul pe perna ta si visez la tine, poate la noi sau poate mai bine te las sa-mi spui. Sunt in acest cerc si incerc sa gasesc scapare, liniste si iubire. Tu esti langa mine? Esti cu mine? Sau te-am lasat de mult in urma?! Si tot de strig si nu te gasesc. Te caut si nu mai ma satur. Te doresc si inca sper. Sunt cu un pas in urma ta si nu vreau sa se termine si te las langa mine, daca imi dai voie sa-ti fiu alaturi cum nu se mai putea si nu sper la nimic. Iti cer doar putina rabdare si speranta, pentru ca in final este tot ceea ce ne ramane. Te fac sa cazi si te ridic din nou. Eu detin controlul la tot si te gasesc in dreapta mea, dar schimbat. Sunt intre noi, povesti ce nu pot fi relatate. Te schimb si te gasesc cu altcineva, poate ea are multe sau doar imi inlocuieste lipsa zilelor ce am fost plecata. Stiu sigur ca ni va fi la fel ca mine. Este diferita, sunt diferita, esti diferit si ceea ce avem noi aici este un haos, dar nu orice fel de haos, si unul total! Schimbi lumina celor din jur si dai crezare oricarui lucru neinsemnat. Cauti imagini de-ale prietenilor cu mine si nu gasesti nimic, pentru ca evident sunt sterse de ceva timp. Tot ce ti-a mai ramas sunt doar pozele, zambetele si inima mea care a ramas la tine. Nu-ti cer sa mi-o aduci inapoi, ci iti cer putina iubire si crezare in ceea ce avem noi. Sunt in partea cealalta a baricadei si vreau sa am ceva ce tu nu poti avea. Sa te pot atrage si sa nu-ti mai dau drumul. Sa te pot conditiona si sa te amagesc cum nu am mai facut-o pana acum. Sunt inca aici, sa stii si te astept. Vei alege sa vi inapoi sau sa pleci cum ai facut-o si alta data. Nu uita! Este alegerea ta, dar eu sunt inca aici…

O scena cu totul noua. Mii de spectatori ce asteapta in scena un final, poate al unei zile sau doar al unei scene de iubire. Tu, da, tu.. Stai acolo intr-un colt asteptand randul sa-ti spui replica si chiar astepti cu nerabdare. Timpul trece atat de greu. Esti cum nu se poate mai fericit. Stii ca in cateva secunde iti va spune doar doua cuvinte si va fi de ajuns pentru tot restul vietii. Se trage cortina, defapt asta a fost tot. Suntem cam parasiti de ceea ce ar putea fi si nu mai putem sa gasim scuze… Repetam incontinuu aceleasi greseli iar si iar fara incetare. Acest cerc vicios ne poate scapa doar de dorinta de a nu mai renunta la tot ce a fost. Spui ca esti parasit si nu poti cere nimic in schimb, dar nu vrei pe nimeni alaturi, atunci imi spui si mie cine te mai intelege, pentru ca eu, cel putin nu te inteleg. Am stat si m-am gandit, tu, daca erai un spectator ce alegeai sa mergi mai departe sau sa stai pe loc. Eu acum sunt doar un om, tu nu esti nici pe departe ceea ce as fi vrut, dar ma multumes cu tine. Frustrari, atatea frustari, incat nu-ti mai incape nici macar un in alegerile tale.

Te crezi atat de parasit de lume, dar tu chiar nu-ti dai seama ca mai sunt si alti oameni, pe care tu, da, tu, cel de acolo i-ai uitat. Suntem atat de parasiti unii de ceilalti. Privirea ta pierduta vrea sa spuna ca asteapta o minune, dar pana cand alegi sa pierzi sau sa castigi, vei alege sa ramai sau sa uiti si ai putea sa si ierti, unii oameni intre timp. Suntem alesi sa uitam lucruri si sa le regretam mai tarziu, nu stiu nici acum pentru ce, dar le uitam si atata timp cat facem asta dam totul peste cap, inclusiv viata multor oameni ce asteapta compasiune si nu, numai, te asteapta pe tine. Suntem tot ceea ce vrem sa fim, dar nu asteptam nimic.

Daca as incerca sa gasesc o cale pentru a ajunge la tine.. As face-o fara nici macar sa ma gandesc, dar cand te vad asa imi iau gandul si pasesc mai departe. Prezentul, viitorul nu exista. Vreau ca tu sa fi urmatorul barbat pentru mine. Ai tot ceea ce altii nu au. Vreau sa fiu doar tu si eu. Sa-mi indeplinesti dorinte si sa stiu ca vei fi acolo cand te voi cauta.

Te caut printre toate cartile astea imprastiate. Nu te gasesc si ma ingrijorez. Te vreau si nu ma mai pot indeparta de tine. Spune-mi tu ce sa fac. Sa gasim o cale. Te vad regasesc uneori printre gesturilor celorlalti baieti, dar ei nu vibreaza ca tine. Ei nu sunt nici macar o parte din ceea ce-mi doresc eu. Am ales sa te las cautand tu alegerea, poate va trece timp pana ce-mi vei spune. Poate va merita alegerea. Nici daca ma vei alege nu vei stii daca ai facut alegerea corecta. Chiar daca voi promite ca nu voi disparea, poate o voi face intr-o zi. Dar tot ceea ce pot sa-ti promit este ca indiferent de tot ma voi afla, chiar acolo, langa tine si te voi sprijini la orice pas de al tau.

Zaresc umbre din trecut. Am ales sa ne acceptam trecutul fara sa cautam vreo cale de scapare si am trecut mai departe lasand ca timpul sa treaca peste ele. Astazi au ramas doar niste haine prafuite de trecerea timpului. Te-am cautat, unde am stiut mai bine si nu te-am gasit.

Astazi cand am crezut ca te-am gasit ai ales sa te inchizi. Nu vreau sa fiu printesa pe care o crezi perfecta. Stii ce vreau?

Lasa-mi trupul pe patul tau gol si fa-mi o cafea. Sunt sigura ca te vei simti mai bine, dupa ce ma vei alinta… Tot ceea ce cautam este chiar acolo, dar suntem prea cruzi pentru a recunoaste sufletului nostru ca sunt persoane care ne iubesc si fara sa caute vreo alta cale! Esti aici si nu as vrea sa renunt la tine.

Acum

538322_481973301864396_770819062_n Continuă să citești »

Te vad uneori in privirile celorlalti si ma intreb daca este adevarat, daca esti tu?! Apoi trec mai departe si pasesc pe treptele nenumarate ale vietii. Ma dezbrac de haina iubirii si merg mai departe. Bate cineva la usa, deschid si te revad pe tine. Pasesti spre mine ma impingi in parete si ma saruti cu pasiune de parca timpul s-ar fi oprit in loc. Ma iei in brate si ne sarutam in continuare. Si totul pare nesfarsit pana cand intr-o zi ma trezesc langa altcineva. Cel ce ma iubeste, dar simt ca ii lipseste ceva. Tu umpleai acele goluri si ma faceai sa cred, ca indiferent de raul produs, macar va fi bine. Acum stau aici in fata lui si nu pot vedea nimic, pur si simplu am mintea stearsa. Respiratia pe jumatate sacadata din cauza emotiilor ma face sa ma gandesc ca nu te-am pierdut, ci doar nu te-am asteptat. Stau si revad scrierile in care apari si tu, dar acum nu mai este nimic. Pur si simplu s-a sters tot! Acum am ajuns la finalul capitolului tau si dau pagina si vad altceva. Il vad pe el cum se indreapta spre mine, cam indiferent si totusi are ceva aparte. Nu am descoperit inca ce si poate nu voi descoperi, dar sper sa am curajul de a spune, da, doar atunci cand trebuie! Stau langa el si zambesc fara nici un motiv. Imi place cum zambeste si ma face sa ma simt in siguranta. Ne indreptam catre o destinatie anume, dar nu stim ce vom intampina pe drum. Nu inteleg de ce acest sentiment a pus stapanire pe mine, tocmai acum. Esti acolo si te vad, dar nu pot citi ceea ce-mi transmiti, pur si simplu ezit si nu stiu ce sa fac. De fiecare data cand primesc un mesaj de la tine sau ma suni, zambesc, vezi tu, nu este acel sentiment de gol in stomac, ci doar o simpla fericire, de asemenea frumoasa in acelasi timp. O vezi cum se indreapta catre tine si te uiti, o analizezi, dar nu ai nici o reactie, pari sa fi imun, astazi. Dar am reusit sa te fac sa zambesti si-mi place asta. Daca ma lasi sa te scot de acolo va fi ca o evadare! Iti voi relata toate momentele in care am inceput sa ma indragostesc de tine, dar nu-ti voi spune nimic nepotrivit, ci te voi astepta sa-mi dau un semn!

Este dimineata! O lumina puternica ce ne spune ca este timpul sa ne trezim si alarma telefonului ce nu se mai opreste. Amandoi am pasit pe alte drumuri si am cladit altceva fata de ceilalti, adica un trecut! Am pastrat din „amintiri”, doar ceva de care sa ne legam, astfel incat sa ne mai pese. Te revazusem in dimineata aceea si parca am simtit un gol imens in stomac sau doar am simtit ceva. Ai plecat cu zambetul tau si m-ai lasat acolo. Aveai ceva aparte. O lumina inauntrul tau ce-mi spunea sa nu te las sa pleci, dar nu am avut curaj sa alerg dupa tine. Vocea din-nauntrul meu imi spunea sa stau langa tine si sa nu te las. Sa ascult vocea aceea? Sunt intrebari fara raspuns… sau doar raspunsul inca nu l-am gasit. Nu as vrea sa ezit, nu pana cand nu-mi voi indeplini visul. Este un drum pe unde lumina nu a patruns, dar sunt sigura ca daca tu vei pasi se va lumina, poate nu in totalitate, doar o parte si asta va conta foarte mult. Te vad venind, uneori in vise, dar nu stiu daca esti tu si ezit ca de fiecare data. Mi-am pierdut increderea in mine, dar indiferent ce va fi, acum voi lupta. Si deja incep sa mi-o recapat. Ispiratia de a scrie pagini fara limita ma face sa zambesc numai cu gandul ca te-as mai revedea o data, chiar si visand cu ochii deschisi. Oricat ar patrunde rutina in zilele acestea, zambetul tau ar sterge orice urma de monotonie. Te-am zarit intr-o „mare” de multime. Stiu ce ar trebui sa fac, dar nimeni nu garanteaza pentru actiunile noastre. M-as pierde intr-un labirint cu tine, chiar daca nu stiu drumul pentru a ajunge la final. Stiu ca ceva imi ofera siguranta. Este un sentiment ce nu-l pot descrie, poate nu este iubire si nici altceva, doar siguranta, dar stiu ca acest lucru ma face sa zambesc. Este ploaie torentiala si mi-am udat parul. Pasesc cu pasi de-o nostima masura prin picaturile de ploaie spre casa. Si deodata suna… te vad in multime, bineinteles ud. Ma iei de mana si zambim.. Defapt am visat, dar totusi te vad, esti chiar langa mine, ce fac? Oricarei fraze voi spune da, pentru ca asta stiu ca inseamna siguranta! Sa raman alaturi de tine, cel din vis, de langa mine? Am atatea limite, dar defapt nu am nimic. Vreau sa ajung sus si sa pot atinge ceva special. Vad in fiecare zi, priviri pierdute si abatute, eu vreau sa vedeti in privirea mea ceva minunat. Vreau sa plec si apoi sa ma intorc sa te intreb cum a fost in lumina pala fara mine. In surdina se aud melodii lente si pasesc pe podeaua rece. Imi dau jos bluza si privesc prin perdea afara. Ma revad pe mine in reflexia geamului, dar goala si poate doar am sufletul gol. Neatins si totusi frumos esti o motivatie. Contemplez la atingerea „universului” si revad pasaje din trecut. Refac tot, apoi o iau de la capat. Deschid fereastra, aerul rece imi patrunde tot corpul si un fior rece isi face aparitia, dar stau nemiscata. Ma grabesc sa plec si vad, revad tot ce este sau va fi. Inchid usa in graba si ma amestec in multime, subit se termina tot. Ma trezesc intr-o sala imensa dand un interviu despre viata. Ce este bine si ce nu? Ce faci cand numai ai nimic de pierdut? De ce ai risca? Si intr-un sfarsit si ultima intrebare: De ce ai ezitat, azi? Raspunsul fiind firesc m-am emotionat. Era o „gogoasa” vanduta, asa ca am ales sa spun ca doar am ezitat si atat, fara nimic spontan pur si simplu am asteptat, dar nu am actionat. Trec cu bine de interviu si suna din nou alarma. O aman inca zece minute, apoi ma trezesc si hotarasc sa nu mai ezit!
Durerea groaznica de cap nu ma lasa sa ma concentrez, dar stiu ca trebuie sa scriu ceva, doar tu esti inspiratia mea si nu glumesc, esti ceea ce poate nu pot avea!

Cateva secunde

Este frumos si in acelasi timp neasteptat ca viata sa-ti fie schimbata de oamenii pe care ii cunosti de putin timp.
„Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore/De catre oameni care nici nu te cunosc.” Octavian Paler
As vrea sa mai scriu ceva, dar exista un moment cand ramai fara cuvinte!

Poarta

Exista un moment in viata cand cineva drag pleaca si te gandesti daca acel „chin” pe care l-a suportat pana sa ajunga pe calea catre lumina a avut un rol sau nu, te gandesti ca poate daca traia in continuare in acelasi „chin” intr-adevar traia, dar se chinuia, te mai gandesti ca se gesea un „leac”, ceea ce este o probabilitate de 50%, nimeni nu garanta… iubesti persoana respectiva, dar nu vrei sa se chinuie si in acelasi timp cand auzi vestea ca a plecat de langa noi nu stii daca sa te bucure aceasta veste, pentru ca Dumnezeu i-a curmat suferinta sau sa-ti para rau ca numai este printre noi. Si in fond ce este moartea? O poarta catre o alta lume, dar nimeni nu stie cum este acolo, decat cei care trec de lumina aceea!

Pe cine trebuie sa ocolesti

Vrei explicatii? Nu am timp. Vrei zambete? Le ofera doar cu plata. Vrei sa nu anticipe din-nainte ce vei face? Nu ai nici macar o sansa!
Te urasc! De ce? Pentru fiecare gest al tau, fiecare privire si atingere! Nu suport nici macar, atunci cand incerci sa afli ce gandesc! Te crezi un dobitoc!
Ai vazut macar ca nu mai ai nici macar umpic de respect? Cel putin eu pentru tine, numai am de mult!
Zilele ce au trecut fara tine m-au facut sa-mi dau seama ca furia pe care am simtit-o nu am lasat-o niciodata sa scape de sub control. Nimeni nu a cautat ceva, decat tu, eu doar am cerut raspunsuri pe care, de asemenea tu, nu ai fost in stare sa le dai!
Esti intreg, dar defapt iti lipseste iubirea!!