Fata in fata cu trecutul

Astazi: De ce m-as vedea cu cineva ce nu-mi mai apartine? De ce sa fac asta? Ce alegere sa fac? Sentimentele sunt foarte clare nu-l mai vreau in viata mea.. Nu vad nimic de lamurit..
Acum 8 luni : Privesc picaturile de ploaie si-mi dau seama ca nu a trecut mult timp de la ultima noastra intalnire.
Simt cum toate amintirile mi se sterg din nou din minte. Imi amintesc si acum cum m-ai respins, atunci cand ploua. Daca ai fi aici cu mine te-as trimite pe munte, sus in ploaie ca sa vezi cat de greu mi-a fost mie. Te-as trimite in aceea ceata sa vezi si tu cum este, exact cum a fost in inima mea.
Te-as trimite acolo numai sa gasesti calea cea dreapta ca sa poti ierta in viata.
As incerca sa-ti gasesc sufletul, chiar de acesta ar fi pierdut… !
As bate intreg drumul, chiar de numai iubi. Ti-as arata sufletul meu chiar de nu ai merita. Si ti-as spune “te iubesc” chiar de ar fi ultima zi din viata mea.
De as picatura de ploaie ti-as curge pe obraz spre alinarea ta.
Ti-am auzit vocea si am simtit cum plutesc, dar intr-un mod teribil de urat, pentru ca simteam cum ma respingeai.
Am cules multe flori, dar fiecare dintre ele avea cate un defect in contrast cu tine pe care te vedeam perfect.
Perfectiunea pentru mine era in totalitate fiinta ta si tot ce era legat de tine. Te pretuiam cu adevarat, dar tu mi-ai mistuit sentimentele, acum e randul tau sa plangi!
Astazi mi-am ales un alt drum, am ales o alta cale pentru a uita de tine, defapt am ales ce-mi face mai bine pe viitor.
Acum: Nu spun ca nu merge, inainte sa incerc!