Placerea de a scrie

“Cum oare sa ne iubim daca ne ferim de atingeri?”
Astazi mi s-a redat placerea de a scrie!
De ce o zi obisnuita se poate transforma in cel mai mare cosmar?
Pentru a nu se confunda personajele cu cei ce apartin realitatii am sa folosesc nume fictive.

Carina iesea de la liceu era cu prietenii. O zi banal obisnuita in care nu avea deloc stare… Se urca in metrou..
Urmeaza statia Eroilor…
“fata ai vazut cine e in metrou?”
“nu cine?”
“Rar…”
“Nu, nu.. nu se poate”
.. dialogul continua si intr-un sfarsit fetele coborara la acea statie..
… lucrurile au luat o intorsatura ciudata…
Fetele s-au urcat in urmatorul metrou… si supriza la Izvor a urcat si iculpatul…
Bineinteles arogant ca deobicei si vrand sa capteze toata atentie a inceput sa tina teorii despre viata.. Numai ca..
Fata care-l iubea acum ceva timp nu o mai interesa.. Carina nu vroia sa-l mai vada deloc.. El nu intelegea si o tinea pe a lui ca ea si-ar fi angajat avocate.. si cu toate acestea realiza ca fata de langa el s-a schimbat si numai poate sa faca dupa bunul plac ce vrea din ea.. Ca sa iasa tot el “invingator” spune ca defapt ea este incapatanata si orgolioasa doar cand este cu prietenele.. Pai atunci daca este asa: Fraiere, astazi 20 noiembrie (duminica) de ce nu te-a cautat, pentru ca este singura?! Si vor mai trece lunile, iar ea te va “uri” in continuare… Fara explicatii, pentru ca tu ai fost in stare doar sa-i arati ce simti, nu sa te si exprimi in cuvinte.. Si acum cand faptul este consumat afirmi “Am tinut la ea.. ” !